Cultura self - help. O emisiune de Ioana Baldea pentru Radio Romania Cultural



Ce se intampla cand tratam filozofia ca pe o sedinta de psihoterapie, literatura ca pe un compendiu de informatii utilitare si arhitectura ca pe o declaratie de identitate? Nimic bun, imi veti spune.

Si totusi, Alain de Botton ne demonstreaza contrariul. Scrie despre Proust, despre calatorie, despre iubire, despre modernismul arhitectural si topografia londoneza. Scrie despre Platon, despre fobii, despre avioane, despre mancare intr-o maniera proaspata si surprinzatoare care, dincolo de orice, isi propune sa reintegreze "marea cultura" in viata de zi cu zi a omului pe care o exprimare prea "scortoasa" si un prea strans guler imaculat al academismului l-au indepartat de lucrari esentiale ale umanitatii.

http://www.alaindebotton.com/

E o forma de accesibilizare culturala. E si un exercitiu...practic. In vara lui 2009, Alain de Botton a petrecut o saptamana la Heathrow, ca "writer in residence" si, dupa aceasta experienta de...Tom Hanks deghizat in scriitor, a scos o carte despre cum e sa petreci o saptamana intr-un aeroport.



Mie nu mi-a placut, initial. Mai tarziu, l-am adorat. In mare parte si datorita Anei Maria Onisei, jurnalista si bibliofila ferma, care stie, intr-o maniera savuroasa si bine argumentata, sa puna punctul pe i, cand vine vorba de literatura.

Ne puteti asculta, pe trei voci, in aceasta dezbatere nepretentioasa despre ritmul vietii contemporane si modul in care se integreaza cultura in ea, evident, daca si numai daca...nu va temeti de Alain de Botton.

http://atelier.liternet.ro/arhiva/8097/Alain-de-Botton-Ema-Stere/Arhitectura-fericirii.html
http://atelier.liternet.ro/articol/1407/Alain-de-Botton/Eseuri-de-indragostit.html

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Cine este Gabriel Garcia Marquez? O emisiune de Ioana Baldea pentru Radio Romania Cultural



50 000 de dolari. Atat costa jumatate de ora de interviu cu Gabriel Garcia Marquez. Si acesta este motivul pentru care, probabil, nu veti asculta niciodata un interviu semnat de mine, cu el. Ii puteti asculta, in schimb, pe Gerald Martin, biograful lui oficial, pe Ximena Reyes, jurnalist, Nancy Gomez, expert in comunicare, Cornelia Marinescu, editor, intr-o poveste despre Macondo, despre fluturi galbeni, despre mitologie columbiana tradusa in universalitate de un scriitor al carui destin l-am explorat cu placere, in doua episoade, la Storymania, pentru Radio Romania Cultural.

http://atelier.liternet.ro/articol/8189/Ioana-Baldea-Gerald-Martin-Gabriel-Garcia-Marquez/Cronica-unei-biografii-tolerate.html


Multumesc Editurii Litera si lui Gerald Martin pentru sprijinul acordat in spunerea acestei povesti, atat de incomplete, atat de ambitioase...





  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Bucuresti… acasa. O emisiune realizata de Adina Dragomir pentru Radio Romania Cultural


Eu iubesc Bucurestiul. L-am descoperit acum 7 ani. Pana atunci il mai intalnisem, dar niciodata nu am stat de vorba. In anul I de facultate eu l-am descoperit pe el si, mai ales, el m-a descoperit pe mine: a descoperit omul care voia sa gaseasca povesti, sa scormoneasca dupa frumuseti acoperite de praf, sa asculte cantecul ascuns de zgomot, sa-si gaseasca locul, sa gaseasca… “acasa”.

Am stat de vorba cu arhitecti, istorici si fotografi despre cum arata acum Bucurestiul: ce le place, ce nu le place, ce-ar schimba si ce solutii ar gasi pentru a-l transforma in… “acasa”.

Unii optimisti, altii agasati de imaginea capitalei, au alcatuit impreuna o poveste despre Bucuresti.

Povestea lor are si o concluzie: orasul e imaginea oamenilor care-l locuiesc. Iar frumusetea lui… depinde de noi, locuitorii.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

O zi din viaţa lui Jonathan Safran Foer. O emisiune de Ioana Bâldea pentru Radio România Cultural


Este copilul teribil al literaturii americane contemporane. E creatorul primului roman multimedia. E taciturn, vanitos, imprevizibil, vegetarian, newyorkez, elitist, nevrotic şi de o originalitate creativă care te interzice. Care m-a interzis. Şi care m-a convins să-i bombardez agentul cu mail-uri şi telefoane până când, după luni de insistenţă, am obţinut un interviu cu Jonathan Safran Foer chiar înainte de lansarea noii sale cărţi de non-ficţiune - Eating Animals.
http://http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.eatinganimals.com%2F&h=524813a56d37e5d2b68c1748e05ec6df

Primele lui cărţi, Totul este iluminat şi Extrem de tare şi incredibil de aproape, i-au adus fani şi duşmani înverşunaţi, premii şi lapidări metaforice, un renume de autor excentric şi precoce şi corolarul conform căruia, în literatură, după el "nimic nu va mai fi vreodată la fel".
Îmi place ideea cărţii care nu e un simplu moft intelectual. Cred în cărţile care creează...un fel de mediu, în jurul lor. Nu e doar ca şi cum te-ai uita la un tablou, ci ca şi cum ai fi într-un muzeu. Lectura ar trebui să fie ca un spaţiu pe care îl parcurgi folosindu-ţi simţurile cât mai mult cu putinţă. (Jonathan Safran Foer)
Am vorbit cu Jonathan Safran Foer la telefon, într-o seară bucureşteană care, în locuinţa lui de lângă Prospect Park, din Brooklyn, a avut alură de după-amiază americană impregnată de o îndepărtată Europă de Est.

Mi-a ieşit o poveste din conversaţia asta. Una pe care-am încercat s-o spun "la cald", parca mai coerent cand i-am adaugat fragmentele unui alt dialog - cel cu Cristian Lupsa, jurnalist si... cititor, ca si mine. E o poveste pe care mi-am dorit-o şi despre care nu ştiu, nici acum, dacă am scris-o pe de-a-ntregul în eter sau dacă mi-a scăpat, pur şi simplu, printre degete. E o poveste cu un câine, cu o zi mofturoasă de toamnă, cu un scriitor cu ochelari şi ciudăţenii, cu strămoşii lui estici şi filme, şi dezastrul de la World Trade Center şi...Jonathan. E o poveste cu Jonathan Safran Foer.




http://www.timeoutbucuresti.ro/carti/6351/5475451/proza-de-24-k.html

http://www.lp.ro/un-documentar-al-radioului-publicdespre-jonathan-safran-foer-la-conferinta-de-feature-din-finlanda
  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Echipa de povestaşi

Se compune din:

Maria Balabaş


Maria Balabaş este unul dintre acele personaje pe care nu ştii exact cum să le defineşti: mai mult fragment decât linie continuă, mai multă culoare decât metodă de lucru. Părinţii i-au spus: „muzică”! şi de atunci, într-un fel sau într-altul, sunetele i-au ordonat vârstele (altfel, ideile sale asupra propriei persoane par destul de năstruşnice, în lumina trecerii vremii)... Mai întâi a cântat la pian, cândva la chitară, după aceeea s-a aşezat la masa de scris despre muzică, apoi a tăiat benzile de magnetofon în radio, de curând s-a aşezat în faţa tastaturii, cu căştile pe urechi, cu softul în faţă şi microfonul alături.... da, da, a avut coroniţă, a fost şefă de an, a purtat pantaloni rupţi şi a trecut de la părul lung la părul foarte scurt, a ascultat Beethoven tot în acelaşi timp în care mergea la concerte rock; cu timpul – i se pare că devine tot mai înţeleaptă şi dezvoltă o pasiune pentru experimental – muzică de improvizaţie şi colaje de sunete... descoperă viaţa oraşului în care trăieşte, prin experienţa primită în călătorii şi discuţiile cu cei din jurul ei... este adepta fuziunii genurilor muzicale şi îi plac colaborările adevărate dintre artişti din medii sociale şi culturi diferite. Nu crede în rivalitate; are un frate şi câţiva prieteni buni; este vegetariană; în ultima vreme citeşte cărţi de istorie şi de ecologie acustică şi încearcă să se implice în programe sociale. Face şi fotografii. Din când în când mai publică un articol. A primit şi premii. Pur şi simplu îi place să lucreze în radio.



Ioana Bâldea (coordonator)


Mie îmi plac poveştile. Mai ales când au un sâmbure de realitate necizelată şi imposibil de încorsetat în şabloane ficţionale. Le colecţionez. Le scriu. Le înregistrez. Le gust. Le simt, câteodată. Mă plimb cu poveştile mele şi ale altora de la radio în presa scrisă, pe portaluri culturale şi oriunde se încheagă ele, din înregistrări, tăceri, întrebările mele, buclele naraţiunii care tot cum vrea ea îmi răspunde la salut.

Altfel, despre mine, nu ar fi multe de spus. Sunt jurnalist – am scris, am tradus, am publicat şi, dacă le iau pe toate la scuturat, cred că tot aici mă regăsesc cel mai bine, în marginea unui verb decantat în alambicuri mustind de vervă consacrată beletristic, sau decupat asimetric direct din viaţa de-acum 2, 12, 20, 200 de ani...



Adina Dragomir


Reporterul e ca un elev in clasa intai. Mie nu-mi plac oamenii care se grabesc. Cei care vor sa ajunga la gimnaziu fara sa treaca prin clasele primare sau la facultate fara sa treaca prin liceu. Cred cu tarie ca asa e si jurnalismul, desi, atunci cand am inceput munca de reporter, am simtit ca fac, laolalta, toate facultatile din lume.

Sunt un reporter cultural care deschide usi si intra pe geam (doar asa scrie in manuale ca trebuie sa faca un reporter adevarat, nu…?). Imi place sa cred, insa, in reverenta curajului meu. Pentru ca dincolo de fiecare usa, in spatele fiecarui geam pe care il “escaladez” se afla o poveste pe care o ascult ca un copil in clasa intai. Ma surprind curioasa, impresionata, uimita, melancolica, intrigata, flatata…de toate “facultatile” mele din fiecare zi.

Intr-o zi, mi-am dat seama ca toate starile astea prin care trec ar trebui date mai departe, celor care ne asculta. Sunt fericita cand imi iese acest miracol si foarte trista cand pastrez ceea ce simt doar pentru mine.



Daria Ghiu


Foto: Vlad Morariu

Întotdeauna mă privesc poveştile celorlalţi

Un artist mexican, Rubén Ochoa, spune poveşti înlănţuind fotografii. Povestea fiecărei fotografii aduce cu sine un cuvânt-cheie, cuvânt-cheie care devine apoi protagonistul noii imagini. Astfel, se formează un lanţ de poveşti care se nasc una din cealaltă. Pot spune despre mine acelaşi lucru. Am început cu povestea lui Apolodor, am fost apoi lăzăristă la umbra Cişmigiului, am absolvit Facultatea de Litere şi un masterat de editare. Am descoperit cerul senin al Toscanei şi al Umbriei, întins peste vestigiile Renaşterii, cerul Berlinului, care se ridică seară de seară ca o cortină în spatele căreia se naşte arta vie. Am renăscut la Florenţa şi am crescut la Berlin. Acum, la Bucureşti, sunt pe cale să închei studiile de masterat la Universitatea de Arte. Continui să cresc şi fiecare pas înainte creează o verigă dintr-un lanţ de experienţe spectaculoase. Scriu despre artă, vorbesc despre artă, construiesc din cuvinte povestea celorlalţi, care devine astfel povestea mea.

StoryMania m-a făcut să-mi dau seama că toate poveştile celorlalţi mă privesc. Le privesc la rândul meu şi îmi doresc apoi să le rostesc. Pentru că povestitorii sunt motorul Lumii. Odată dispăruţi, Lumea stă pe loc.
Întotdeauna mă privesc poveştile celorlalţi.



Adela Greceanu

Foto: Cato Lein

Adela Greceanu este scriitoare şi jurnalistă de radio. S-a născut la Sibiu în 1975, a studiat jurnalistica, iar din 1998 lucrează la Radio România Cultural şi trăieşte în Bucureşti. A debutat în 1997 cu volumul de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult..., Editura Eminescu, pentru care a obţinut Marele Premiu „Cristian Popescu” şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu. Au urmat volumele de poezie Domnişoara Cvasi, Editura Vinea şi Înţelegerea drept în inimă, Editura Paralela 45. Marin Mincu a publicat în 1998 antologia critică numită Poezia română actuală. De la Adela Greceanu la Leonid Dimov. În 2008 Adela Greceanu a publicat romanul Mireasa cu şosete roşii, Editura Polirom. Adela Greceanu a susţinut lecturi în ţară şi în străinătate (Viena, Berlin, Leipzig, Medana, Göteborg, Stockholm, Uppsala, Budapesta, Genova), iar fragmente din cărţile sale au fost traduse în germană, engleză, suedeză, bulgară, greacă, maghiară, italiană, turcă, slovenă. În prezent realizează emisiunea de literatură Noua revistă vorbită la Radio România Cultural şi colaborează la După 20 de ani. Poveşti adevărate şi Storymania, proiecte marca Radio România Cultural.



Raluca Rădulescu





Daniela Vasile


Am încercat cam tot ce aş fi putut încerca profesional la Radio România din ‘91 secolul trecut şi pîna acum: să fiu documentarist, reporter, redactor, să fiu realizator de emisiuni şi producător, să editez şi să ilustrez programe complexe, să fac proiecte şi bugete, să fac orice cap-coadă în talk-show-uri de tot felul şi în emisiuni de tip documentar sau magazin, să fiu la fel ca şi colegii mei mai “mari” şi să fiu altfel decît ei, să fiu în ton cu generaţiile prezente şi receptivă la cele viitoare, am încercat să fiu eu însămi…

Am reuşit – într-o statistică personală.

Şi dacă tot scriu acest résumé spre final de an, îmi permit să mai trag o linie şi să spun că mă simt împlinită pe cele trei coordonate prezente: Chef de vorbe, StoryMania şi Actualitatea psi la Radio România Cultural.

Totuşi, mi-a mai rămas ceva de făcut: Să o iau de la capăt.
  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

De ce StoryMania?

Pentru că ne place să spunem poveşti.

Pentru că există public care apreciază un verb care are miros, o locuţiune substantivală care ţipă sau un adverb care-ţi evocă instantaneu culoarea violet.

Pentru că există suficienţi oameni care oricum narează, radiogenic şi colorat, fără pretenţii de omniscienţă sau de exhaustivitate, poveşti cărora m-am gândit că le-ar sta bine într-un volum virtual, cu semnături multiple, publicat în eter...

Vă propunem un tip de emisiune cu datele tehnice ale unui feature şi pretenţia unei poveşti care se scrie... audio. Şi în care apar... filme, experimente socio-culturale, portrete contemporane, analiza extinsă a unui fenomen artistic, controversa iscată în jurul unei cărţi, dilema morala ivită de o nouă descoperire ştiinţifică, protestul de principiu în faţa unui realităţi nuanţate sau aplauzele de rigoare la rampa lansării unui proiect valoros.

Vă propunem o emisiune care să trăiască prin opinie, şarmul formulei narative, relevanţă discursivă în stilul marilor producţii ale genului, ilustrate de Ira Glass şi teoretizate de David Randall.

Vă propunem o emisiune recognoscibilă, ca discurs şi manieră radiofonică, în plaja emisiunilor de gen din FM. Una care să poată fideliza şi să se definească, în timp, ca expresie a unei mărci a redării şi ilustrării imaginative.
  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Povesti despre...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS
Copyright 2009 StoryMania
Free WordPress Themes designed by EZwpthemes
Converted by Theme Craft
Powered by Blogger Templates