Festivalurile din România....multe şi la fel

FESTIVÁL, festivaluri, s.n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cuprinzând o serie de reprezentații și având caracter festiv. – Din fr. festival.

Anul 2009, România, vara.
Participarea la festivaluri este cea mai eficace şi veridică modalitate de a înţelege şi, astfel, de a putea critica fenomentul muzical de masă – ca act artistic, social, de propagandă, de promovare a unor anumite valori, atitudini, convenţii etc. Fuziunea inevitabilă dintre locul ales şi oamenii care, venind, creează acolo un microclimat comportamental diferit de tot restul anului – determină apariţia artiştilor şi a stilurilor noi. Mai ales în timpul nostru – cel al vitezei, internetului, călătoriilor, informaţiilor – festivalurile au crescut treptat în amploare şi au devenit barometre de neînlocuit pentru a testa nivelul cultural, necesităţile, aspiraţiile, gustul publicului – fapte care influenţează dezvoltarea industriei muzicale.
Reuşesc organizatorii locali să fie, ideatic şi strategic, la înălţimea conceptului actual de festival? Să creeze noi generaţii cu adevărat luptătoare pentru valori artistice? Sau e doar o mâzgă comercială prin care alunecăm cu toţii, fără o direcţie anume? Cum aleg organizatorii să promoveze artiştii şi care este ideea generatoare a proiectelor, factorii care determină continuarea lor anuală, într-o formă sau alta sau dimpotrivă – stoparea activităţilor.

Privire critică asupra ofertei româneşti pentru cei dornici să simtă şi pe plaiurile noastre o fărâmă din vibraţia care face planeta să se rotească. Personaje principale: Bestfest, Gărâna International Jazz Festival, Festivalul Sighişoara Medievală, Tecknival. Line-up, mesaj, atmosferă.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

maratonul de poezie si de jazz: colaj audio labirintic.

Despre Maratonul de poezie şi de jazz din iunie 2009 nu am a povesti mai mult....veţi asculta, poate, colajul meu şi-mi veţi prinde nebunia iscată de acea noapte de o undă, de vreo vorbă. Starea poeziei în România? Starea poeţilor după o noaptă lăsată în voia beţiei (şi la propriu)...de cuvinte? Am despicat în mai mult de 4 cele 7 ore de înregistrări plus interviurile, pe care, cu ochii întredeschişi, le-am făcut până înspre 5 de dimineaţă, la Operetă, în foaier. Ce a rezultat e o poveste mozaic, disjunctivă, cu accente de Patti Smith şi Anda Călugăreanu pe alocuri, cu geografii spontane şi jazzuri cu inflexiuni de doină românească.....şi multă multă poezie.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

George Enescu sau calea lungă a unui geniu înspre pop icon



Istoria mea cu George Enescu a-nceput cândva în clasele terminale de liceu. Un afiş apărut nu ştiu cum pe ziduri anunţa lansarea unei cărţi semnate de Pascal Bentoiu, Capodopere enesciene, la Conservator. Îl cunoşteam pe Pascal Bentoiu, citisem câteva dintre articolele sale publicate în volum, îmi plăcuseră în mod special afirmaţiile sale privitoare la formaţiile rock şi mă cucerise pe de-a-ntregul atitudinea sa vizavi de muzică şi existenţa ei în societate. Când am ajuns la Conservator, sala de lansare era aproape goală. Pentru un personaj care mie îmi echivala cu un rock star, mi s-a părut nedrept. De atunci, însă, răsfoiesc constant Capodopere enesciene, un volum pe care autorul însuşi îl recomandă drept subiectiv în primul şi în primul rând. Simt cum mă apropii, citind-o, de un model de gândire caracterizat de analiză şi erudiţie, dar şi de vioiciune şi libertate. Voi încerca şi eu să creez, aici, o imagine a lui Enescu altfel. L-aş vrea pe Enescu un simbol şi al altor personalităţi decât criticii muzicali, îl vreau subiect necesar important în vieţile unor alţi muzicieni din România decât doar cei care studiază în Universitate, ca posibil pop sau doar icon pentru tinerii muzicieni-nemuzicieni – care preiau modele şi modélele din afară, deşi ar putea găsi, la fel de bine, şi în personalitatea lui George Enescu non-conformismul, lupta, hmm mondenul?! mult mai mult decât atât: originalitatea şi spiritul adânc românesc.
Despre George Enescu şi cum este el perceput de către muzicologi, jazzmani, diggeri, DJ, melomani, căutători şi doritori de simboluri muzicale.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS
Copyright 2009 StoryMania
Free WordPress Themes designed by EZwpthemes
Converted by Theme Craft
Powered by Blogger Templates