Teatrul de improvizaţie




Cîţi oameni au curaj să iasă pe scenă fără să ştie nimic? Improvizatorul ajunge să adore această stare de punct zero, de nimic, starea asta devine esenţa creaţiei. (Vlad Massaci - foto dreapta - sursa: http://www.artactmagazine.ro)

Regizorul Vlad Massaci este cel care a adus în România conceptul de teatru sport în 2003. În următorii ani, tinerii actori care au primit antrenamentul au înfiinţat trupe de teatru de improvizaţie sau au sprijinit la rîndul lor alţi actori atraşi de acest gen de spectacol.

Teatrul de improvizaţie şi, în forma sa de competiţie, teatrul sport cîştigă tot mai multă popularitate şi la noi, tinzînd spre cotele atinse de decenii în Occident.


De unde vine farmecul show-ului de improvizaţie?

Ceea ce se vede cu ochiul liber se poate concentra în formula: talent plus spontaneitate plus imaginaţie şi umor, alături de un public deschis şi creativ. Dar succesul teatrului de improvizaţie presupune încă multe alte ingrediente, dupa cum am aflat atît de la regizorul Vlad Massaci, cît şi de la membrii trupei Improvisneyland

(foto stînga: o parte a trupei Improvisneyland alături de mine în studioul Radio România Cultural)

Povestea
a fost spusă de Daniela Vasile la Radio România Cultural în 17 noi. 09, cu reluare în 26 ian.10 şi o puteţi asculta şi aici:



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

...Şi bicicletele se împuşcă, nu-i aşa? O emisiune de Daria Ghiu pentru Radio România Cultural




Povestea bicicletelor începe de la o roată mare şi una mică. De la o şa, un cadru de lemn şi mult curaj. Porneşte de la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti şi continuă cu o istorie contemporană a bicicletelor. Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică. Viaţa bicicletei piere astăzi prin nefolosire, prin abandon, prin decizia fiinţei vii de a o lăsa la un moment dat deoparte... prin înlocuirea ei cu alta: mai nouă, mai tânără, mai performantă.
Pe artistul Eduard Constantin îl interesează spaţiul public, iar proiectele sale artistice fac întotdeauna zoom pe acele lucruri pe care noi, ceilalţi, nu le vedem, cum se spune, din prima. Eduard Constantin face ceea ce noi nu mai reuşim în goana noastră. Priveşte altfel... Calcă atent pe stradă şi apoi ne face şi pe noi atenţi la ea. Aşa au apărut bicicletele abandonate pe lentila aparatului său de fotografiat. Sute de fotografii.
Aceeaşi idee a recuperării memoriei acestor prelungiri mecanice pe două roţi a descoperit-o artistul Dan Perjovschi, în nesfârşitele sale drumuri la picior prin lumea largă.
Vă invit să ascultaţi o poveste despre viaţă, abandon, inutil, spaţiu public, copilărie. Alături de o nostalgică a vechilor biciclete şi de artiştii Eduard Constantin şi Dan Perjovschi.
Le mulţumesc lor pentru privirea atentă în jurul nostru şi lui Ştefan Munteanu, cel care a ilustrat muzical această emisiune: cu zgomotul străzii şi al bicicletelor.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Portretul unui gentleman sau cum l-am cunoscut pe Alan Brownjohn. O emisiune de Ioana Baldea pentru Radio Romania Cultural



Da, m-am luat dupa Henry James...Si am incercat un portret mai schematic, pornind de la sabloane si calatorind prin tweed si romantism englez, prin solitudini marine si poeme de William Butler Yeats pana la forma finala. Pana la portretul lui Alan Brownjohn. Poet. Britanic. Gentleman. Star, in felul lui discret, fara rebeliuni, insa, si fara vedetisme.

http://www.contemporarywriters.com/authors/?p=auth170

Am facut un interviu...anonim. De care mi-a parut rau tocmai pentru ca a trecut ca o boare de insolit intr-o zi obisnuita, complet neremarcat si cunoscut de prea putini. L-am facut pentru mine. Din el a iesit o poveste in care se aude marea. De ce si cum...ramane sa ascultati, daca va face placere.

http://atelier.liternet.ro/arhiva/8735/Ioana-Baldea-Alan-Brownjohn/Exercitiu-de-anonimat-cu-o-vedeta.html


Le multumesc invitatilor mei, poetul Alan Brownjohn, curatoarea Catherine Payling si jurnalistul Sebastian Ispas, precum si lui Kevin MacCarthy, autorul lecturii din versurile lui Yeats. Si lui Bogdan Florea, cel care a pus in pagina sonora o poveste la care inca ma intorc cu mare drag.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS
Copyright 2009 StoryMania
Free WordPress Themes designed by EZwpthemes
Converted by Theme Craft
Powered by Blogger Templates